Predica de pe Munte - privire de ansamblu
„... dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor.” Matei 5 : 20
I. ISUS – ÎNVĂŢĂTORUL NEOBIŞNUIT
- nu provenea din rândul fariseilor şi cărturarilor, nu era învăţător oficial al Legii, nu a dobândit această poziţie pe cale naturală ( nu a fost ucenicul nimănui, nu a urmat vreo şcoală în acest sens) etc.
- prieten al vameşilor şi păcătoşilor şi mai ales critic al învăţătorilor oficiali ai vremii (fariseii şi cărturarii).
EL (Isus) îşi defineşte mesajul prin două particularităţi distincte:
- Învăţătura Lui NU este în contradicţie cu învăţătura Legii;
- Învăţătura Lui este foarte diferită de cea a fariseilor şi cărturarilor.
II. ÎNVĂŢĂTURA FARISEILOR ŞI CĂRTURARILOR
- exterioară şi formală
- accentul cădea pe ceremonial şi nu pe moral;
- plină de reguli (restrictive) create de om;
- spiritul învăţăturii era lumesc;
- motivaţia învăţăturii lor era gloria personală, nu gloria lui Dumnezeu.
DESCRIEREA CETĂŢEANULUI
ÎMPĂRĂŢIEI LUI DUMNEZEU
Relaţia creştinului cu Legea prezentată din două perspective:
- învăţătura falsă a fariseilor şi cărturarilor
- explicaţia lui Isus asupra Legii
Principii comune:
- spiritul Legii primează asupra literei Legii. Legea nu a fost concepută să fie mecanică, ci vie
- conformarea la Lege nu trebuie gândită doar în termenii acţiunii (gândurile, atitudinile şi motivaţiile sunt foarte importante)
- Legea nu trebuie exprimată doar într-o formă negativă (Nu ai voie!) ci şi în aspectele pozitive
- Legea dezvoltă libertatea voastră şi caracterul nostru spiritual
- Legea nu este un scop în sine, ci o metodă prin care-L cunoaştem pe Dumnezeu.
Caracterul exemplificativ al celor şase paşi:
1. Prima paradigmă: SĂ NU UCIZI
- Concepţia fariseilor şi cărturarilor:
- reduceau înţelesul legii la aspecte pur juridice;
- nu făceau nici o referire la judecata lui Dumnezeu, ci doar la pedeapsa hotărâtă de tribunalul local
- ambiguitatea exprimării: „dacă ucizi vei avea de suportat anumite consecinţe”
- împlinind Legea interpretată de farisei şi cărturari, atât timp cât nu ai comis o crimă totul părea OK!
- Interpretarea lui Isus
- El include nu numai acţiunea fizică, ci şi atitudinile şi motivaţiile ca: mânia, ura, duşmănia, resentimentele, dispreţul „Prostule”, inventarea unor vinovaţii etc.
- Trebuie să ajungem la starea în care să nu mai fie nimic rău între noi, nici măcar la nivelul duhului. Urgenţa împăcării, a stabilirii relaţiilor corecte (versetul 23) şi însuşirea concepţiei corecte despre sfinţenie şi păcat.
- Soluţia împlinirii Legii vine tot de la Dumnezeu: trebuie să mă confrunt cu păcatul, să-l recunosc, să-l mărturisesc, să încetez a mă justifica, trebuie să trec imediat la acţiune.
ATENŢIONARE: „... dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor.” Matei 5 : 20
2. A II-a ilustraţie (al II-lea pas) - Ochiul drept şi mâna dreaptă
- dacă nu înţelegem doctrina despre păcat, nu vom înţelege niciodată doctrina mântuirii aşa cum este ea prezentată în Noul Testament
- dacă nu înţelegem doctrina despre păcat nu putem şti valoarea sfinţeniei
- dacă nu evaluăm corect adâncimea prăpăstiei în care ne-a aruncat păcatul, nu vom cunoaşte niciodată dragostea salvatoare a lui Dumnezeu
- dacă nu ştim cine am fost, nu vom şti cine suntem!
- Fariseii şi cărturarii au golit Legea de conţinutul ei spiritual, reducând-o doar la acţiuni mecanice şi adăugându-i o mulţime de învăţături şi practici de factură umană (tradiţia)
- Interpretarea lui ISUS: „Dacă, deci ochiul tău cel drept...”
- Domnul Isus ridiculizeză concepţia potrivit căreia sfinţenia este produsul naturii umane!
- Isus a subliniat natura reală a păcatului şi pericolul în care ne atrage. El vorbeşte de lucruri preţioase: ochiul drept, mâna dreaptă (în acea perioadă oamenii considerau mâna şi ochiul drept mai importante decât mâna şi ochil stâng)!
- Isus transmite un mesaj clar: este foarte rău să-ţi pierzi mâna dreaptă sau ochiul drept, dar este mult mai dramatic să ajungi în Iad! Soluţia nu este să ne mutilăm trupurile, ci să-L acceptăm pe Isus – singura jertfă pentru păcat.
- El scoate în evidenţă valoarea sufletului şi ca atare în confruntarea cu păcatul trebuie să ai o inimă curată pentruca într-o zi să-L poţi vedea pe Dumnezeu.
3. Divorţ şi recăsătorire - versetele 31, 32
- Evanghelia lui Isus se ocupă de fiecare componentă a vieţii.
- Ce spune Legea despre divorţ? ->
Deuteronomul 24:1-4 şi Matei 19:1-12
- Primul lucru care trebuie observat este că în perioada Vechiului Testament cuvântul „adulter” nu era menţionat în problema divorţului pentru că pentru adulter pedeapsa era moartea. Legea lui Moise venea să controleze divorţul. În acele zile bărbaţii desconsiderând femeia şi lăsându-se pradă poftelor, au ajuns să creadă că pot divorţa pentru orice motiv.
- Cele trei principii ale Legii legate de divorţ:
- Divorţul este permis numai când se descoperă că soţia are o deficienţă naturală, morală sau fizică, termenul folosit fiind „necurăţie”; necurăţia trebuia dovedită în prezenţa a doi martori
- Cartea de despărţire – dată pentru protejarea femeii şi care cuprindea motivul divorţului, dată deasemenea în prezenţa a doi martori; divorţul era un act grav la care nu se putea apela în mod superficial
- Un bărbat care divorţează de soţia lui şi îi dă o carte de despărţire, nu mai are voie să se recăsătorească cu ea. Înţelesul acestei reglementări era că în căsătorie nu poţi să ieşi şi să intri când vrei. Documentul emis devenea permanent.
- Concepţia fariseilor şi cărturarilor despre divorţ:
- afirmau în mod fals că Moise ar fi poruncit divorţul
- afirmau că dacă unui bărbat nu-i mai place de soţia lui, poate divorţa, indiferent de motiv
- pentru bărbaţii care vroiau să divorţeze motivul nu era deloc important, erau interesaţi doar de aspectul legal al problemei.
- Interpretarea lui Isus despre divorţ –> Matei 19:3-9:
- aşezarea căsătoriei pe bazele Creaţiei „cei doi vor fi un singur trup”
- căsătoria este o relaţie, nu un contract civil
- cele două persoane devin „un singur trup”
- căsătoria atestă faptul că se întâmplă ceva nou şi deosebit: unele legături sunt rupte şi se formează o nouă relaţie
- căsătoria este spaţiul în care operează legea dragostei şi a iertării
- un singur motiv de divorţ: precurvia; persoana vinovată de adulter a rupt acea relaţie de „un singur trup” cu soţia lui şi devine „una” cu altcineva. Legătura căsătoriei se rupe, iar acel trup unic nu mai este viu şi de aceea divorţul este legitim. Divorţul nici într-o asemenea ocazie NU este poruncit, dar este legitim.
4. Pasul patru – Jurămintele
- Afirmaţia Legii:
- venea să controleze tendinţa omului de a minţi
- să limiteze rostirea jurămintelor doar la cazurile solemne şi deci importante
- Interpretarea dată de farisei şi cărturari
:
- criza credibilităţii a înmulţit jurămintele, dar rezolvarea nu constă în a-ţi înmulţi jurămintele, ci în a-ţi respecta cuvântul şi mai ales a spune adevărul
- distincţia dintre jurăminte: unele erau obligatorii, altele nu (Matei 23)
- Învăţătura lui Isus:
- să nu juraţi nicidecum, „Da” al vostru să fie Da şi „Nu, Nu”. Concluzia la care ajungem este că prestarea jurămintelor trebuie limitată, doar la ocazii solemne şi vitale în care jurământul este legitim (Evrei 6:17-20)
- Isus interzice prestarea jurământului pe o fiinţă creată.
5. Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte –> Matei 5:38-42
- Texte de referinţă: Exodul 21:24, Leviticul 24:20
- Afirmaţia Legii:
- scopul era de a controla mânia, violenţa şi dorinţa de răzbunare.
- principiul egalităţii şi echităţii – pedeapsa poate fi cel mult pe măsura răului săvârşit, în nici un caz nu trebuie să-l depăşească.
- afirmaţia Legii nu a fost dată persoanelor individuale ci judecătorilor, responsabili cu aplicarea Legii
- Învăţătura cărturarilor şi fariseilor:
- ei ignorau complet faptul că acest atribut aparţine doar judecătorilor şi promovau acest principu ca un drept şi chiar o datorie individuală
- ei înşişi interpretau şi învăţau şi pe alţii să procedeze la fel.
- Învăţătura lui Isus:
- „să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău”
- vizează atitudinea omului faţă de tine
- dacă vrem să fim cu adevărat creştini, atunci trebuie să murim faţă de eul nostru
- creştinul nu trebuie să fie preocupat de insultele adresate persoanei sale
- „întoarcerea celuilalt obraz, dacă vrea să-ţi ia cineva haina, lasă-i şi cămaşa” sunt exemple pentru a ilustra tăria lăuntrică a creştinului, care nu poate fi umilit pentrucă este deja umil
- legea servituţiei aplicată în condiţii de ocupaţie prevedea că „stăpânul” avea dreptul să folosească pe oricare dintre supuşii săi să-i ducă bagajele pe distanţa de o milă
- creştinul este omul care nu face doar ceea ce-i revine, ci mai mult; devotamentul şi bucuria cu care acţionează sunt supranaturale (prin Duhul Sfânt)
6. Iubiţi pe vrăjmaşii voştrii –> Matei 5:43-48
- Învăţătura cărturarilor şi fariseilor:
- Cine este aproapele? În interpretarea lor, nu putea fi decât un evreu.
- Aveau o preocupare pe care o considerau chiar datorie să-i urască pe neevrei.
- Versetul 43 nu se găseşte sub forma aceasta nicăieri în Lege!
- Învăţătura lui Isus:
- Binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă
- Faceţi bine celor ce vă urăsc
- Rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc
= > Atitudinea creştinului faţă de ceilalţi oameni:
- Tratamentul aplicat altora nu trebuie să depindă de ceea ce sunt ei sau de felul cum se comportă cu noi, ci de perspectiva noastră aspura condiţiei lor. Ce lucru neobişnuit faceţi?
- Creştinul este prin natura lui o persoană unică şi specială: oricine merge o milă, dar creştinul merge două!
- Menit să fie asemenea lui Dumnezeu şi lui Hristos.
- Are o perspectivă corectă despre păcat şi o perspectivă nouă asupra vieţii.
Există un singur lucru care-l face pe om în stare să aibe un astfel de comportament: să fie mort faţă de sine: „voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit”
Pastor Alexandru Trombitas
Back |